Biserica Domnească „Sfântul Nicolae”
„Sfântul Mitropolit Iachint de Vicina”
Cel mai vechi reprezentant al „începuturilor de ţară” – Biserica Sfântul Nicolae Domnesc sau Biserica Domnească, a fost fondată de Basarab I, fiul lui Tihomir, pe locul unui edificiu mai vechi (biserica Argeş I), datând probabil din jurul anului 1200 de către unul dintre acei „majores terrae” – mai marii pământului, poate chiar conducătorul voievodatului din stânga Otului, în jurul căruia se va întemeia statul feudal Ţara Românească.
Istoric
Cercetările arheologice din perioada modernă au concluzionat că biserica Sfântul Nicolae, care a servit drept biserică de curte, necropolă voievodală şi, poate vremelnic, reşedinţă mitropolitană (P. Chihaia), s-a început sub domnia lui Basarab I întemeietorul, dar a fost finalizată de către urmaşii săi, Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364) şi fii acestuia din urmă- Vladislav I Vlaicu (1364-1377) şi Radu I.
La data morţii lui Basarab I – 1352, lăcaşul (Biserica Argeş II) se afla în construcţie, voievodul fiind înmormântat la Câmpulung. Specialiştii consideră, pe baza materialelor arheologice descoperite, că Vladislav I Vlaicu a fost ctitor unic al bisericii domneşti (N. Constantinescu).
Conform acestor dovezi se apreciază că ridicarea lăcaşului s-a executat efectiv între 1365-1369, iar la 1369 biserica era deja zugrăvită. În decursul existenţei sale, Biserica Domnească a fost supusă multor transformări şi adăugiri.
A fost reparată în anul 1750 şi 1827 cînd i s-au adăugat două turle inestetice (înlăurate mai tîrziu) şi refăcută în 1850. În 1875 i s-a adăugat un pridvor, total nepotrivit
Propusă spre dărâmare şi refacere din temelie de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, vechea ctitorie voievodală ajunsese, la fârşitul secolului al XIX-lea „o clădire gata să se prăbuşească, pe care istoria ţării şi câţiva localnici nu o uitaseră”.
Cel care s-a „încumetat să încerce salvarea monumentului” a fost inginerul Gheorghe Cerchez, între anii 1911-1920. „Prin chibzuite restaurări, fiind înlăturate toate adăugirile supărătoare”, păstrându-se acelea care nu afectau plastica monumentală, a redat pe deplin valoarea artistică reală a celui mai reprezentativ monument de artă religioasă al ţării. Pictura bisericii , refăcută în secolele XVIII, XIX şi XX nu şi-a pierdut „semnificaţiile şi expresia” celei originale.
Meşterii Radu zugravu şi Mihail din Târgovişte au reparat pictura între anii 1748-1752, iar Pantocratorul a fost repictat de Panteleimon zugravul în 1829. Restaurarea generală a registrului iconografic s-a făcut la 1916, în cadrul lucrărilor de restaurare, de către pictorii Dimitrie Norocea din Curtea de Argeş, I. Mihail şi G. Teodoru â. Biserica Domnească a adăpostit Moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia, timp de şase veacuri, de la aducerea lor în Ţara Româneasc, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrîn, şi pînă la închiderea edificiului religios în vederea restaurării. Utima restaurare a ctitoriei domneşti s-a făcut la începutul secolului al XXI-lea de către firma „Atheneum” din Bucureşti.
La 28 octombrie 2010, biserica a primit şi al doilea hram – „Sfântul Mitropolit Iachint de Vicina”.
Contact
Program
Luni – Joi: 09:00 – 17:00
Vineri: 09:30 – 17:00
Sambata: 09:00 – 17:00
Duminica: 08:30 – 17:00